9 ore de maraton

It’s been a while... Deşi spusesem cu ceva timp în urmă că experienţa mea pe blogspot a luat sfârşit urmând să mă “mut” pe wordpress, nu am avut timp să mă ocup ca la carte de asta. În cele două luni de absenţă am avut un job, am renunţat la el din varii motive şi m-am dedicat diverselor activităţi. Oricum, nu ăsta este scopul pentru care scriu.

Sâmbătă noaptea, incepând cu orele 22:00 şi terminând matinal undeva pe la 7:00, a avut loc Prime Maraton în Indie Club şi a fost primul workshop de genul ăsta la care am participat. În ciuda ideii că undeva în jur de 4 jumate o să trag pe dreapta sau o să intru într-un freezing intelectual, am avut mai multă energie decât în oricare altă noapte în care trebuia să fiu focusată pe ce se întâmplă, să fiu creativă şi să ajut la conceperea unei campanii de PR. Speakerii au fost de un 9+ şi mi-au plăcut foarte mult Bogdan Grigore(trainer pe improvizaţie, public speaking, personal branding, vânzări, comunicare, motivare, persuasiune / membru al trupei de improvizaţie: IMPROVIZATIE.RO) şi Vlad Craioveanu. Nu, nu este vorba de acel Vlad Craioveanu, ci el este New Business Director la 4All Sport & Entertainment, agenţie de marketing sportiv. Campania pe care noi a trebuit să o elaborăm a avut un client real: Cabral Ibacka. Ştiam că el urmează să primească campaniile noastre but guess what: el a fost surpriza serii făcându-şi apariţia la 4 dimineaţa şi ascultând cele 5 prezentări până la 6:30. În ciuda faptului că eu îl asociam automat cu Acasă TV şi-mi creasem o prejudecată din cauza asta, omul a avut nişte argumente şi opinii cât se poate de pertinente. Nu a pupat pe nimeni în cur, doar-doar să nu se supere careva, şi a oferit un feedback obiectiv cu afirmaţii pro si contra. Ştiam vag cine e Cabral în mediul online şi foarte puţin despre activităţile sociale în care este implicat aşa că imaginea mea despre el până sâmbătă noaptea s-a rezumat strict la activitatea lui de om de tv la Acasă. Şi greşeala a fost a mea pentru că în cele 2 ore jumate mi-a câştigat admiraţia, ca să nu mai zic bunul simţ de care a dat dovadă la final strângând mâna tuturor celor prezenţi şi având şi contact vizual cu fiecare în parte, ceea ce e mare lucru pentru că puţini oameni strâng mâna aşa cum ai vrea tu s-o facă.

Trag linia şi spun că am avut o grămadă de învăţat din noaptea de maraton. Ideea a fost faină, oamenii au fost faini şi muzica a fost faină, căci creativitatea noastră a fost răsplătită cu pauze mici de dans.

Mă mut

I've decided: mă mut pe wordpress. Trec printr-o perioadă în care i need to do some changes şi voi începe de aici.

I'll be back sooner or later.

Hai cu marea

Încă 3 zile, băăăăăă.

Countin' down the days

De ceva timp m-am tot ferit să mai scriu pe blog. Mi-au zburat tot felul de chestii haotice prin minte, dar am preferat să umblu hai-hui şi offline. A trecut şi supărarea provocată de faptul că nu am mai intrat la B'estfest din cauza unei neînţelegeri, însă datorită Melei am ars-o amândouă ca două "războinice" la Manowar. Da, am fost la Manowar. Cu toate că nu sunt mare fan şi nu mă simt eu în stare să mor cu sabia şi scutul în braţe, oamenii ăia au făcut un show de milioane. Într-adevăr n-o să înţeleg în veci "filosofia lor de viaţă" şi nici nu îi consider "kings of metal", pentru mine cel puţin nu sunt, dar ştiu să ţină lumea în priză şi să-i lase pe toţi cu gura căscată. Sincer, mă lasă rece dacă o să vină Gigel la mine şi o să-mi spună: "Ce ştii tu, bă?". Mie ca versuri pur şi simplu nu-mi transmit prea multe. Şi mă voi opri aici până nu e prea târziu.

Tot ce vreau acum e să fug spre mare. Din momentul în care m-am întors la Bucureşti din Câmpulung, am simţit o repulsie faţă de oraşul ăsta îngropat în caniculă şi mirosuri care provoacă greaţă cel puţin. Vreau aer curat. Vreau ca serile să nu mai fie o povară. Vreau să nu mă mai cuprindă moleşeala şi vreau să adorm când răsare soarele. Şi număr zilele până la festivalul de la Sighişoara şi până în momentul în care o să trântesc bagajele în nisip şi o să mă arunc în mare.

Vreau să fiu offline.

The place where i was born

Acu' vreo două săptămâni am fost în oraşul meu de baştină, Câmpulung Muscel. De fiecare dată când mă duc acolo sunt curioasă să văd ce locuri noi mai răsar. De obicei nu se schimbă prea multe. Nici măcar oamenii. Dar de vreun an incoace în Câmpulung tot răsar fel de fel de bănci inghesuite pe străzile oraşului. Şi mă întreb la ce bun? Poate acum oraşului îi merge mai bine, dar înainte o ţinea într-un declin economic cum ARO s-a dus.

Câmpulungul, deşi poate fi foarte uşor subiectul unor glumiţe datorate mărimii sale mici şi numărului de 38 000 de locuitori conform ultimului recensământ, este unul din oraşele mele de suflet şi nu neapărat pentru că m-am născut şi am crescut acolo 14 ani, ci pentru că aerul este curat, apa rece chiar e rece, nu ca în Bucureşti, şi pentru că acolo totul capătă un alt sens noaptea. Acolo câinii sunt mai prietenoşi şi simţitor mai puţini şi cu toate astea tot fac pe mine când îi văd în proximitatea mea.

Pe Chiti am iniţiat-o în ale Câmpulungului. A venit cu maşina şi a luat după ea alte două panseluţe. Am şezut la răcoarea apartamentului meu, ne-am dus până pe Mateiaş, ne-am tras în poze şi am beut un cico sus pe terasa pseudomall-ului din centru. Deşi aici se strâng copiii de bani gata ai Câmpulungului locul e destul de ieftin. Cam rar mai găseşti o Cola la 2,5 lei. A fost frumos. La 9 seara m-am întors în casă unde mirosuri vechi se împleteau prin cele 4 camere.

De-abia aştept să merg din nou acolo, să-mi beau cafeaua "colapsând" în balcon cu muzica de la combină pe fundal.



























Good ol' days...or not

După cisterne de Ibuprofen şi plângeri succesive am hotărât să duc la bun sfârşit o leapşă primită de la Andu. Leapşa sună cam aşa: “caracterizezi o relaţie (din trecut sau actuală) folosindu-te … doar de melodii reprezentative pentru acea/această perioada (nu contează dacă le-ai ascultat o singură dată sau dacă au fost pe repeat, important e sa îţi amintească de acea relaţie dacă le asculţi acum, peste 10 ani etc.)“. Nu voi respecta leapşa întru totul căci se întinde pe mai multe perioade. Ordinea pieselor este arbitrară.

Pasărea Colibri - Dintr-o cafea


Pasărea Colibri - Miruna


Damien Rice - The blower's daughter


Moby - Porcelain


Moby - In this world


Alice Cooper - Poison


Vama Veche - Nu am chef azi


Metallica - Master of puppets


Metallica - The Unforgiven II


Iar lista ar putea continua. Leapşa se duce la Chiti, Mela şi Andreea.

Later edit: leapșa se duce și la BO$$ și-mi cer scuze pentru clumsiness. :)

I twitt(er), we all twitt(er)

Mda, against my policy and beliefs m-am băgat şi eu pe twitter. The problem is it's adictive too. Închei prin a vă ura un "follow me on Twitter". :D