Countin' down the days

De ceva timp m-am tot ferit să mai scriu pe blog. Mi-au zburat tot felul de chestii haotice prin minte, dar am preferat să umblu hai-hui şi offline. A trecut şi supărarea provocată de faptul că nu am mai intrat la B'estfest din cauza unei neînţelegeri, însă datorită Melei am ars-o amândouă ca două "războinice" la Manowar. Da, am fost la Manowar. Cu toate că nu sunt mare fan şi nu mă simt eu în stare să mor cu sabia şi scutul în braţe, oamenii ăia au făcut un show de milioane. Într-adevăr n-o să înţeleg în veci "filosofia lor de viaţă" şi nici nu îi consider "kings of metal", pentru mine cel puţin nu sunt, dar ştiu să ţină lumea în priză şi să-i lase pe toţi cu gura căscată. Sincer, mă lasă rece dacă o să vină Gigel la mine şi o să-mi spună: "Ce ştii tu, bă?". Mie ca versuri pur şi simplu nu-mi transmit prea multe. Şi mă voi opri aici până nu e prea târziu.

Tot ce vreau acum e să fug spre mare. Din momentul în care m-am întors la Bucureşti din Câmpulung, am simţit o repulsie faţă de oraşul ăsta îngropat în caniculă şi mirosuri care provoacă greaţă cel puţin. Vreau aer curat. Vreau ca serile să nu mai fie o povară. Vreau să nu mă mai cuprindă moleşeala şi vreau să adorm când răsare soarele. Şi număr zilele până la festivalul de la Sighişoara şi până în momentul în care o să trântesc bagajele în nisip şi o să mă arunc în mare.

Vreau să fiu offline.